Dacă îi spun copilului “taci din gură”, într-o zi o să îmi spună și el sau ea “taci din gură”. Și, paradoxal, deși de la mine l-a preluat, eu mă voi supăra foarte tare. Dacă mai este și altcineva de față… s-ar putea să îmi vină să intru în pământ de rușine.
Întrebarea este ce fac, ce zic, atunci când copilul vorbește prea mult, este obosit și se smiorcăie, vrea să îi cumpăr ceva și eu nu vreau/nu pot, vrea să atragă atenția asupra lui în timp ce eu vorbesc cu o altă persoană?
În primul rând încerc să îmi dau seama care e problema lui reală. Nu cea pe care o strigă repetat. Nici măcar “mi-e foame”, nu înseamnă întotdeuna că îi este cu adevărat foame. Uneori e mai mult mi-e somn, sau mi-e frică, sau sunt plictisit, sau vreau atenție, sau sunt obosit. Vrea atenție? Vrea o jucărie? Vrea doar să se descarce pentru că e târziu și e obosit? Mă simt mai bine când îmi dau seama că are o problemă și el/ea îmi cere ajutorul, de fapt. Sau atenția. Sau afecțiunea. Să îl țin în brațe, să îl înțeleg, să îl accept așa, independent de problema pe care o are în acel moment. De cele mai multe ori nu pot să-i rezolv eu problema, nu pot să adorm în locul lui, nu pot să mă spăl pe dinți în locul lui, nu pot să-i cumpăr jucăria pentru că are deja altele la fel. Însă pot să-i înțeleg dorința sau nevoia și să fiu apoi fermă cu el. Copilul știe că urlatul, țipatul, plânsul, sunt arme foarte puternice. Știe de când era bebeluș că trebuie să ridice tonul mult dacă vrea să primească ceva. S-a specializat zi de zi, ani la rând în țipat pentru că a funcționat. Funcționează și la 5 ani și la 7 ani și la 10 ani, și uneori funcționează și la 40 de ani. Dacă nu ar funcționa, șeful nu ar striga la subalterni pentru că ar răguși degeaba. Funcționează pentru un timp, apoi subalternii pleacă, dacă pot, la alte companii. Tu nu poți însă să pleci la alți copii, rămâi cu cei de acasă în următorii 10-15 ani sau mai mult. Ei vor continua să strige, dacă li se permite.
Ce poți să faci: sunt două variante. Le poți aplica pe amandouă consecutiv, sau cea care se potrivește locului în care te afli.
Prima opțiune este să îl/o ignori.
Dacă ești acasă, ignoră-l. Vorbește cu celălalt copil, cu soțul, cu bunica, cu pisica sau cu tine însăți… “Ia te uită ce mult a crescut planta asta din bucătărie”. Mesajul pe care îl transmiți: Nu reacționez la un astfel de comportament! Nu vei obține nicio o reacție de la mine dacă strigi așa! Trebuie să schimbi tonul ca să te ascult! Poți să-i spui toate acestea la început. Apoi nu va mai fi cazul pentru că a reținut ideea, deși o să mai verifice de câteva ori până să se schimbe. Te va încerca. Nu știe dacă te-ai schimbat cu adevărat-și asta o să-l facă și pe copil să se schimbe, sau e ceva de moment.
Desigur, cand ești într-un magazin nu poți să-l lași să țipe pentru că se vor găsi alții care să-l bage în seamă și să-l întrebe ce suferință are. Ați observat că apare întotdeauna cineva care fie începe să te critice direct că nu ești o mamă bună, fie indirect, preluând imediat rolul de mamă a copilului tău și oferindu-i o bombonică. Atunci poți aplica:
Opțiunea doi: te apleci la nivelul lui și îi spui cât mai încet cu putință, la ureche, în șoaptă: “Nu te pot auzi dacă țipi așa. Te rog vorbește mai încet. Înțeleg că vrei jucăria, sau vrei să mai stai la joacă, sau vrei să îți cumpăr ciocolata asta, din păcate am hotarât că trebuie să plecăm chiar acum, sau că nu îți cumpăr jucăria, sau ciocolata”.
Înțeleg că vrei, nu însemnă înțeleg că vrei și o să ți-o cumpăr. Înțeleg că vrei înseamnă doar că îi accepti dorința. Eu evit să pun cuvantul “dar…”, după “înțeleg că vrei” pentru că “dar” anulează toată înțelegerea clamată. “Te înțeleg, dar am hotărât altceva” are mai degrabă sens de „Nu te înțeleg”. „Te înțeleg Marc că vrei să mai stai, te simți minunat aici, din păcate am hotărât că plecăm la 5pm”, este mai valoros pentru copil.
S-ar putea să fie nevoie să-i spui de mai multe ori “vorbește, te rog, mai încet” și “te înțeleg că vrei. Am hotărât că nu pot să-ți cumpăr.”
Dacă e nevoie să o spui de zece ori, te rog spune-o ca pe o mantră, de zece ori.
Pe același ton domol și cât mai aproape de urechea lui. Prin repetarea mesajului îi arăți că până nu se oprește din ce face, nu se schimbă nimic.
Cand s-a oprit din țipat, este momentul să-i mulțumești Da, să-i mulțumești, e mai bine decât să îl întrebi retoric și acuzator “De ce a fost nevoie să-ți spun de zece ori?”. Despre întrebările “de ce”, care nu sunt de fapt întrebări, am să scriu într-un alt articol.
“Îți mulțumesc pentru înțelegere, Marc” îl face pe el responsabil.
Îi dă putere de decizie. El a decis să tacă și să te urmeze. Data viitoare îi vei spune doar de 9 ori, iar urmatoarea doar de 8. Gândește-te cu optimism la viitorul apropiat: în curând îi vei spune doar o singură dată!
4 Comments
Acum ceva vreme in urma mi-as fi dorit sa am aceasta posibilitate sa –ti scriu direct si sa-ti multumesc pentru ajutorul care mi l-ai dat, printr-un articol in care tu, ca un adevarat profesionist ai dat multe detalii intentionat sa poti ajuta si pe altcineva. Acum pot spune si nu exagerez cu nimic ca ai salvat viata baietelului meu fara ca tu atunci sa stii. Te admir si ma bucur ca impartasesti cu noi din experienta ta. Succes! Monica & baietii
Buna Dana! Te urmaresc pe retelele sociale de ceva vreme fiindca imi place ” noua” Dana pe care o vad! De aceea, acum, cu si mai mult interes, am sa urmaresc blogul! Succes! Ar fi fain pt inceput si un articol gen, o zi din viata ta, mese, activitati..
Buna Dana!
Felicitari esti o super femeie si o super mama!
Si eu sunt mamica, am 3 copii de 7 ani fetita, 5 ani baitel si 1 an fetita si pot sa iti spun ca mi se pare mai greu de educat un baiat decat o fata.
Copii sunt ca oglinda noasta la comportament , cel putin pana mai cresc…
Este adevarat ce ai scris pe blog in legatura cu multumesc si te rog frumos….eu il folosesc continuu cu copii si sotul …incerc sa ii educ cat mai frumos .
Baietelul este un razboinic, ieri il auzeam ca spunea tatalui ca nu ii este frica de mama, i-am spus ca nu vreau si nu trebuie sa ii.fie frica de mine , tot ce vreau este sa ma respecte! Respectandu te pe tine ii respecti pe ceilalti. Ce tie nu- ti place altuia nu- I face….vorba dulce mult aduce….etc
Un alt exemplu tot cu baietelul meu ; eram in mall si a inceput sa tipe sa se agite cand eu ma grabeam sa trecem de multime , am stiut ca nu se va linistii decat daca ma opresc il strang in brate un minut fara sa il intreb ceva apoi s linistit si am vb ….
Dragostea face minuni.
Si asa este , cu copii prietenilor , rudelor vorbim mai politicos si suntem mai atenti cu ei….nici nu stiu de ce pt ca pe ai nostrii ii iubim mai mult….dar oare iubirea ne da voie sa fim mai putin respectuosi, sau mai permisivi?
Eu vara revin in Bucurestic cu copii si ii inscriu la o scoala de vara! Daca ai cunostinta de o scoala de vara cu multe activitati si program prelungit as fi bucuroasa sa imi spui!
Multumesc pentru blog , este bine primit! Multa sanatate ! Te pup!
Multumesc pentru toate gandurile tale bune. Ai dreptate, dragostea face minuni. Scoala de vara pentru copii face British School of Bucharest. Au piscina si terenuri de baschet si tenis, au profesori buni. Iti recomand din proprie experienta. Intra pe site ul lor sa vezi programul.