Am fost un copil sărac și, paradoxal, cresc acum copii cărora nu le lipseşte nimic.
https://www.instagram.com/p/BQ7doWPjUu4/
Am crescut într-un apartament mic de bloc, în Arad și am împărțit camera de 9mp cu sora mea. Am dormit, eu pe o canapea și ea pe un fotoliu extensibil. Nu știam că se poate mai mult. Însă știam că există niște pantaloni albaștri, dintr-un material tare, care arată demențial și se numesc jeans. Jeanșii într-o țară comunistă erau ca mașinile Ferrari acum. Eu nu aveam. Mi-aș fi dat viața pentru o pereche de jeans. După revoluție au început să vină în țară ajutoare, haine colectate în țări vestice și aduse în România de diverse ONG-uri, iar mie mi-a încolțit o idee: aș putea scrie o scrisoare unei astfel de organizații în care să-i rog, dacă se poate, să imi trimită o pereche de jeans second hand. Oare mi-ar trimite? Oare ce ar spune ei despre mine? Cum să cerșesc eu haine? Îmi era atât de rușine de dorința mea încât mi-a luat câteva săptămâni până să mă hotărăsc să le scriu. Apoi, după alte săptămâni am înglodit o scrisoare, scrisă frumos cu stiloul pe o coală albă. Am rescris-o de câteva ori, ca să sune mai bine și mai puțin a cerșeală. Până la urmă aproape că nu mai ceream nimic, doar le spuneam despre România, Ceaușescu și Revoluție. Dar curajul de a trimite scrisoarea aia afurisită…nu l-am găsit niciodată.
În jurul meu copiii mai înstăriţi aveau jeans și pepsi-cola. Prietena mea de suflet și de bancă avea trei mașini, dintre care una straină. Iarna mergea la ski și când se întorcea îmi arăta ce mușchi a făcut la picioare – da, foarte feminine n-am fost, nici eu, nici ea, niciodată. Doar că eu am învățat să schiez la 35 de ani și asta numai pentru că băiatul meu cel mare era deja un schior bun, iar cel mic trebuia pus și el pe schiuri. Când mi-am dat seama că voi rămâne singură în stațiune, cu familia plecată pe pârtiile înzăpezite, mi-am luat un instructor și, că am vrut, că n-am prea vrut, m-am obligat să învăț să schiez. Ca să nu rămân de căruță, cum se spune. Dar ce am făcut, de fapt, a fost să mă conformez vieții pe care copiii mei o au. Alerg după ei, să țin pasul cu ei, așa cum în copilărie îmi doream și eu ce aveau copiii înstăriți.
https://www.instagram.com/p/BOWawQmDz-I/
În mine trăiește același copil sărac înconjurat de copii bogați. Nu s-a schimbat nimic….
18 Comments
Bună Dana, ne plac gândurile tale!
Mihai, multumesc pentru feedback. Sa imi mai scrii ce vrei sa citesti pe blogul asta, OK?
Este foarte tare blogul! Imi place la nebunie rubrica “despre mine” – e scrisa asa frumos, cursiv, intim. Parca mi-ai vorbi numai mie. Ma incanta mult! Felicitari, ai inceput un drum minunat si ma bucur enorm sa iti fiu alaturi. Te pup si te imbratisez!
Felicitări om frumos!!!!!
Multumesc, Cristina. Poti sa imi scrii ce subiecte te intereseaza si am sa scriu articole. Dana
Bună Dana, m-am regăsit oarecum în povestea ta! Felicitări pentru faptul că eşti un om frumos şi la suflet şi la chip!!
Multumesc, Cristina. Ma bucur mult cand cineva imi scrie ca s-a regasit in povestile mele. Pentru ca eu nu vreau sa conving pe nimeni de nimic, dar vreau ca cei care gandesc sau simt ca mine sa stie ca nu sunt singuri. Sa imi mai scrii! Dana
Ok
ganduri curate ,frumoase si scrise din inima. ma bucur ca te-am gasit si citit 🙂
Multumesc, Gabriela! Asa mi-am propus, sa stii, sa scriu din inima. Sa imi mai dai feedback. Dana
Buna, Dana!
Foarte frumos scris acest articol.
Felicitari pentru blog.
Numai bine!
In seara asta am vazut interviul tau de ka Antena.de obicei nu ma uit la astfel de emisiuni dar asa a fost providenta…fetita mea s-a jucat cu telecomnda, a plecat la culcare, televizorul a ramas pe acel post si, in timp ce butonsm laptopul am auzit povestea ta.am inchis laptopul si am ascultat cuminte pana la final…o confesiune simpla, din suflet, fara artificii, ca intre prieteni.mi-a placut sa descoper un om autentic…Dana Razboiu…cu care oricand as putea bea o cafea.Acum, daca imi permiti o impresie: tu esti un un profund, sensibil,empatic si ai talentul de a transmite mesaje vu putere videcatoare si, vorba ta, cel putin 1% pozitiv in orice negativ. Incearca sa ajuti spiritul prin acest blog, caci, desi nu le contest importsnta, de subiecte pe teme de corpore sana sunt destule, mai putin inzestrate cu calitatile tale, sa se ocupe…sa ne ocupam si de astfel de subiecte, nu zic nu, dar asa, girlish, just gor fun.inca o data, ma bucur de cunostinta, Dana Razboiu,esti o surpriza placuta pt.mine, iti doresc liniste si armonie,succes cu blogul si daca imi permiti, te pup pe obraz, prieteneste.o mamica, ca si tine.
Draga Ramona, multumesc mult pentru feedback, ma ajuta.
Eu cred ca de la corpore sana incepe sanatatea psihica si bucuria de a trai, dar iti dau dreptate ca sunt multe articole pe tema asta. Ce anume ai vrea sa citesti pe blogul asta? Psihologie, relatii, motivational article? Ai un site preferat pe care mi-l recomanzi ca exemplu? Sunt la inceput cu blogul si imi prind bine sugestiile tale. Daca esti din Bucuresti, hai sa bem o cafea. Intra te rog pe pagina mea de instagram, acolo comunic cel mai des. Lasa-mi un mesaj cu numarul tau de telefon, in privat fireste.
Am citit mesajul pe care l-am postat, trebuia sa-l citesc inainte, sa-l si corectez.errata pt.toate greselile si scuze pt.imprudenta de a-l posta necorectat…tel.asta…imediat se duce degetul pe alta litera dacat cea care trebuie
Dana, am urmarit de trei ori interviul pe care l-ai dat la Antena Stars si am descoperit un om extraordinar,o femeie sincera, inteligenta emotional, o femeie care a gustat si fericirea si amaraciunea , o femeie buna , o femeie pe care mi -as dori sa o am prietena de suflet! Sufletul meu a rezonat cu sufletul tau dincolo de ecran!
Eu nu am fost niciodata fanul vreunei vedete dar acum pot sa afirm ca am devenit fanul tau.
Te respect, te admir si vreau sa ma las inspirata de tine!
Multa vitalitate iti doresc!!!!
Cu mult, mult, mult drag, de la Dana pentru Dana!
Draga mea tiza, daca ai urmarit de trei ori un interviu inseamna ca a fost ceva in el care ti-a ajuns la suflet profund. Acum si viata mea e mai bogata si mai cu sens, pentru ca stiu ca am ajuns la sufletul unui om. Iti sunt recunoscatoare ca mi-ai spus, pentru ca sunt la inceput cu blogul si nici nu stiu exact despre ce ar trebui sa scriu. Copii, alimentatie, educatie, psihologie, relatii?
Tu despre ce ai vrea sa citesti?
Ma regasesc cu tristete in articolul acesta .. copil sarac copil bogat … cred ca in copilaria mea ( pe vremea lui Ceausescu )nu simteam asa ca mult saracia , eram cam toti copii la fel …. copii de la bloc , am un baietel Tudor de 6 ani plin de energie si am un blocaj a merge cu el in vizita la prietenii lui de joaca cu parinti bogati care le fac toate poftele ca copilul meu sa nu se simta sarac iar eu sa-i spun ca nu am banii cu care sa-i cumpar jucariile pe care le au prietenii lui de joaca . In fiecare zi mi se pare ca dau teste si examene de parenting ( uneori gresesc in abordare ) Seara am regrete ca nu am procedat cum trebuie , copilul meu chiar daca il cert si sunt suparata tare pe el , inainte de culcare vine si ma saruta si imi spune ca ma iarta . Aplica cu bunica lui devizele pe care i le spun ( privitul la televizor ore intregi nu este bun , prosteste , hai mai bine in camera mea sa ne jucam … iti dezvolti creativitatea … ii spune bunicii care se uita la seriale turcesti , bunica a fost educatoare o viata intreaga … asa ca stie cum este cu creativitatea ). M-a bucurat articolul referitor la alimentatia celor mici , si sotul meu este vegan dar un vegan care mananca multa paine iar Tudor incearca sa-l imite la mancare , sa nu manance carne ci doar soia , seminte .
Imi doresc sa citesc cat mai multe de pe acest blog
cu drag si recunostinta ,
Cristina
Cristina, daca tu reusesti sa ii dai copilului tau incredere in el, prin laude si incurajari dese, asta face mai mult decat toate jucariile din lume. Parintii bogati cumpara jucarii scumpe pentru a isi rascumpara vinovatiile lor, fie lipsa de timp, fie lipsa rabadarii, fie dezinteres. Sa stii ca nu exista mama perfecta, insa pentru Tudor esti cea mai buna mama! Te rog nu te mai invinovatii, este cel mai mare rau pe care ti-l poti face tie insati si lui Tudor. Ai incredere in tine, tu si copilul tau sunteti cei mai buni prieteni si prietenii gasesc intotdeauna cai de comunicare prin iubire. Priveste-te cu iubire pe tine inainte de toate, cu ingaduinta, cu bunavointa, cu iertare. Poate ai avut niste parinti critici, care au crezut ca educatie inseamna sa critici mereu, dar acum esti adult. Acum poti sa ai singura grija de copilul din tine- in timp e ai grija si de Tudor. Copilul din tine are nevoie de iubire si de intelegere, nu-l mai critica si acum! Lauda-l, fii mandra de tine, incurajeaza-l mereu! Simplul fapt ca tu cauti sa fii o mama buna pentru baiatul tau…arata ca esti o mama buna pentru el. Felicitari!
Astept sa imi mai scrii. Dana